Nu pot sa nu va recomand astazi o carte. Fabuloasa, stupefianta chiar, va va lasa cu hohote de ras, poate cu rasturnari de valori si mici momente de revelatie. „La limita vulgaritatii”, publicata de editura Nemira, este ceea ce ar trebui sa citim toate ca sa intelegem felul in care „talia joasa” a jeansilor a tras bunul gust „in jos”, de ce asociem corect cizmele albe si blugii super-mulati cu periferia, de ce ne ingretoseaza etalarea de funduri si sutiene push-ups, de ce instinctul de turma („hai sa ne imbracam
Spui rochie neagra, spui Coco Chanel si anul 1926. Spui rochie neagra, spui Audrey Hepburn in Givenchy, rontaind un croissant in fata la Tiffany. Spui rochie neagra, spui Marilyn Monroe in rochia mulata din Jungla de Asfalt, Anita Eckberg si decolteul ei voluptuos ancorat in corsetul rochiei negre din La Dolce Vita, Liz Hurley si acele de siguranta de pe rochia Versace… Rochia neagra este curtata de toate femeile, anonime sau celebre. Este universal prezenta in toate garderobele. Transcede varste, siluete, stiluri, longitudini si latitudini, mode si tendinte. Nu a
Am ajuns de curand la o concluzie (documentandu-ma pentru un workshop despre 50 de ani de LBD pe care nu stiu cand voi avea timp sa il organizez, poate inainte de Craciun!!!). Motivul pentru care rochia neagra este considerata perfecta pentru o petrecere – orice fel de petrecere – nu este ca te face sa pari mai supla. Nu are de-a face nici cu Coco Chanel (despre care, dupa ce ii citesti biografiile sau vezi filmele, ramai cu impresia ca nu era foarte petrecareata). Nu, motivul popularitatii rochiilor negre este
In ultimele luni am citit mai mult ca de obicei si am facut asta, din fericire, cu alti ochi si cu un alt discernamant ca pana acum. Nu stiu din ce motiv, am cautat firul „modei” in cartile de pe noptiera. Dincolo de povestea care mi se derula in fata ochilor, cartile imi construiau profiluri si perioade prin intermediul vesmintelor si culorilor, le puneau astfel intr-un context social si istoric, si nu puteam sa nu ma gandesc la indemnul lui Heliade Radulescu, parafrazat in „cititi, dragele mele, orice, numai cititi!”
Am cumparat „Manual de Stil”, cartea Danei Budeanu, in urma cu cateva saptamani. Am terminat de citit cartea abia acum cateva zile – dupa mult timp de cand am inceput-o, cred ca pur si simplu nu reusea sa imi mentina atentia treaza suficient de mult timp. Am lasat impresiile sa se sedimenteze inca cateva zile, m-am gandit ca nu e corect sa scriu o recenzie sub impulsul momentului. Titlul si aspectul cartii Voi incepe cu titlul. Excelent ales, este „carligul” care iti trezeste interesul. Evident ar trebui sa reflecte continutul,
