Intrebarea nu imi apartine, a venit din partea unei participante la cel mai recent workshop corporate pe care l-am sustinut – deloc intamplator, despre cum armonizam stilul personal si tinutele WFH. Pe masura ce ii raspundeam, imi dadeam seama ca ar fi un subiect numa’ bun pentru un articol de blog. Pentru ca, ce sa vezi, piesele astea sport au devenit categoria vestimentara cea mai purtata si cumparata in ultimul an! In plus, mai toate brandurile pun accent acum pe mini-colectii de loungewear: tot hanorace, tricouri, pulovere sport si pantaloni
De cand tin fraiele editoriale ale revistei Psychologies, imi petrec si mai mult timp observand, analizand, cercetand, discutand, scriind despre nuantele care tin de psihologia stilului si modei: ce face ca anume haine, culori, texturi, forme sa trezeasca in noi emotii, stari, ganduri, reactii, comportamente? Intrebarea devine si mai interesanta cand ma gandesc la cum putem folosi hainele in scop terapeutic. Nu, nu ma refer la camasa de forta, ci la ce piese, nuante, texturi si materiale ne-ar putea sprijini cand vrem sa ne conectam cu puterea noastra interioara, cand
Se intampla ceva cu mine in ultima vreme. De vina ar putea fi serile foarte lungi de toamna si prima ninsoare (winter is coming, da?), dar la fel de bine pun starea mea pe seama unei etape din viata in care confortul mi-a devenit esential. In orice caz, cochetez cu ideea de a-mi cumpara o pijama scumpa, eleganta si frumoasa. Ca sa clarific lucrurile: nu e vorba nici de lenjerie intima, nici de vreo camasa seducatoare din dantela si matase. Nu, ma refer la o pijama adevarata: pantaloni lungi si
In materie de vestimentatie, notiunea confortului mi-a fost mult timp straina sau ma lasa indiferenta. Trebuie spus ca, pe vremea aceea, credeam ca scopul hainelor era, inainte de orice, de a permite iluziilor optice sa faca viata mai blanda, mai usoara… Asa se face ca, ani de zile, am purtat exclusiv si excesiv tocuri inalte. In oras si in vacante, in orele de munca si acasa, la shopping si la biblioteca, la plimbare sau la cocktailuri, ma urcam invariabil pe tocuri de cel putin 9 cm. Ce conta ca, la
„I truly believe that happiness is possible… even when you’re thirty-three and have a bottom the size of two bowling balls.” Ca ne place sau nu, in fiecare dintre noi se ascunde o Bridget Jones: cu gafe vestimentare, sociale si gastronomice, indragostita ca un personaj din Jane Austen, cu aplomb si putere de decizie doar la inceput de ianuarie, incurajata de prieteni sa analizeze in amanunt, in jurul unei sticle (sau trei) de vin, replicile iubitilor de moment… Pentru mine, Bridget e un fel de guilty pleasure. Am citit prima
Spre deosebire de normalul zilelor mele, saptamana trecuta am lucrat doar de acasa. (Am zugravit, daca chiar vreti sa stiti motivul. Bine, nu vroiati…) Cativa dintre cei carora le-am spus m-au intrebat: „Si cum te imbraci cand lucrezi de acasa? Te imbraci ca si cum ar fi zi de lucru sau ca si cum stai acasa, adica.. pas vraiment?” O buna prietena mi-a trimis si un sms: „Eu, cand lucrez de acasa, stau in varful patului. De aia la reduceri imi cumpar doar pijamale.” Am incercat -vre doua zile intregi
