Grandoarea si trufia au mers dintotdeauna mana-n mana cu stridenta, ostentativul, demonstrativul. Oricat de departe am merge inapoi in istorie, statutul – sau dorinta de a atinge un anumit nivel – a fost mereu semnalat prin numarul de bijuterii afisate, prin tesaturile bogate sau blanurile imbracate, prin intensitatea culorilor alese, prin numarul de logouri etalate. Si, desi logomania si maximalismul continua sa aiba fani, adevaratul lux vestimentar a inceput sa prinda o alta forma. A devenit opusul vizibilitatii: se ascunde la vedere. De la inceputul anului, toata lumea pare ca
Citisem de curand – nu mai tin minte sursa, imi pare rau – ca tricotajele-vedeta ale acestei ierni sunt cardiganele. Posibil, nu am de gand sa contrazic pe nimeni. Parerea mea ca adevaratele castigatoare ale acestei ieri sunt puloverele cu gulere inalte si rulate – fie oversized, moi si colorate, fie helancile clasice, fine, care urmeaza conturul corpului. Le-am observat atotprezenta prin octombrie, cand feed-ul me Instagram s-a umplut brusc de tinute cu helanci, iar apoi magazinele si vitrinele propuneau tinute suprapuneri in care aparea, negresit, cate un pulover mare.
S-a intamplat, ati observat? A venit primavara. Ieri. E absolut fantastic sa poti incercui in calendar, cu certitudine, ziua in care a inceput primavara 2011 – asa cum ai incercui ziua de nastere a iubitului, ziua marelui examen, ziua unei mutari etc. Lucrurile care urmeaza par, dupa ziua incercuita, sa capete alta perspectiva. Lucrurile au un inceput, pot fi masurate, cuantificate, urmarite. Daca ma intrebati pe mine, e un moment care merita sarbatorit, adica sambata asta ar trebui sa fie putin altfel decat sambetele de pana acum, sambetele
