In regula, e momentul pentru o confesiune. Daca in ultima perioada scriu mai rar pe blog, este pentru ca 1) am multe proiecte iar acum organizez seria de cursuri de stil din tara (aviz amatoarelor din Bucuresti, Timisoara, Cluj, Chisinau, Brasov, Constanta, Iasi) si 2) ma eternizez pe Pinterest si Tumblr. Mi-a luat ceva timp sa devin cu adevarat contaminata de microbul acestor retele sociale. Nu intelegeam cum functioneaza sistemul acestor mood boards, vedeam cum apar – repetitiv!- aceleasi fotografii pe diferite adrese, nu-mi dadeam seama daca aceste conturi tineau
Iubesc perioada asta din an. Parca are mai multa substanta si traire decat primaverile, mai multa natura si umanitate decat iernile, mai multe nuante decat verile. Pentru mine este si o perioada in care devin, inevitabil, nostalgica, introspectiva si retrospectiva. Ma gandesc ca zilele de toamna sunt perioade in care constientizam cat ar trebui sa pretuim ceva ce stim ca va disparea curand: caldura soarelui, lumina de zi, weekendurile insorite, picnicurile si plimbarile, copacii inca infrunziti, galbenul si oranjul… Si asa amanam sa incaltam ciorapi grosi, amagindu-ne ca o botina
„One of the most perplexing aspects of fashion is its preoccupation with change, and hence with time. Its mutability is the point. Even those who take (or claim to take) no particular interest in clothes will, by accident or passivity, nonetheless go with the fashion flow. […] We can date old photographs by what people wore, how they styled their hair, the contours with which the women drew their mouths. If we were to propel ourselves back to the 1920s we would notice at once that there were only three
Nu prea mai tin minte cum erau vacantele mele de vara de cand eram copil, dar imi aduc aminte penumbra bleu si moleseala dupa-amiezelor din camera mea, orele nesfarsite de inot, pumnii de cirese si de dude, lecturile obligatorii pentru scoala. Azi-dimineata, cand m-am trezit, am inceput sa rasfoiesc „La Medeleni” si, unu-doi, eram inapoi in vacanta de vara cu Danut, Monica si Olguta. „Un cearsaf ud prins cu tinte de colturile ferestrei deschise se bomba lin si iar venea la loc, prefacand caldura care molesea caisele livezii in racorita
Cu toate pregatirile si agitatia sarbatorilor, tot va veti gasi un ragaz scurt, cateva clipe pentru voi. Poate dimineata, la prima ora, cand restul lumii inca doarme si gustul cafelei este mai delicios datorita linistii. Sau dupa-amiaza tarziu, cand placerea de a va odihni intr-un fotoliu devine enorma? Pana sa trec la recomandarile saptamanale, va fac o recomandare de lectura „ca la carte”. Una care mie mi-a umplut sufletul de frumos si mintea de imagini, din momentul in care, din curiozitate, am deschis-o. Este vorba de „Amintiri”, scrisa de Zoe
