Nu sunt nici pantofi, nici sandale, nici papuci, nici botine, nici mocasini. Sunt un hibrid stilistic, plasat intr-o zona cenusie: apar si dispar din tendinte; unora li se par dificil de purtat si asortat, in timp ce alte femei ii adora; sufera modificari substantiale de la un sezon la altul devenind ba transparenti, ba colorati, ba imprimati, ba chiar imblaniti; in fotografii apar si la tinute de vara, dar si la tinute de toamna tarzie… Eu ma plasez in tabara celor care militeaza pentru aducerea lor in garderoba si purtarea
Peste 10 ani, cand ne vom uita in urma la vara si toamna lui 2018, care credeti i-ar putea fi trasatura definitorie sau tema cea mai intens dezbatuta? Elena Udrea pe coperta unei reviste de mondenitati? Fantanile cu jocuri de lumini cumparate de primaria Bucurestiului? Referendumul din octombrie? Nici vorba. Eu imi imaginez ca va fi vorba despre rochiile midi. Pentru ca, daca a existat vreo piesa vestimentara care sa fi dominat vizual ultimele luni, aceasta a fost rochia al carei tiv ajunge la jumatatea gambei. Toate brandurile, mici si
Unele femei ii venereaza, altele ii trateaza cu precautie. Cu toate astea, pantalonii cu talie inalta flateaza (aproape) toate morfologiile feminine. Cele din prima categorie sunt recunoscatoare pendulului modei care, cu du-te-vino-ul lui, i-a facut sa revina pe firmament. Cred ca totul a reinceput acum vreo 2-3 ani, cand mai toata populatia feminina cu varste intre 18-25 de ani s-a indragostit de asa-numitii „mom jeans”, blugii croiti lejer si cu talie inalta. Erau considerati sexy si in tendinte prin anii ’90, pentru cine isi aduce aminte… In realitate, istoria lor
Stiti chestia aia, momentul ala cand vreti neaparat, dar neaparat un anume lucru, dar nu sunteti sigure de unde a aparut ideea, care a fost declicul sau de ce ati facut respectiva fixatie? Ieri erati multumite cu starea de fapt, dar astazi… ah, astazi v-ati petrecut sfertul de ora din dus gandindu-va la o anume geanta, rochie, pereche de pantofi si creionand o strategie pentru achizitionarea sa in pauza de pranz. Exagerez un pic, dar ati inteles ideea. Am trecut zilele trecute prin aceeasi stare, din cauza unui blazer din
Oricat mi-as dori, nu voi reusi sa scriu acest articol fara sa mentionez macar o data the F-word. Asa ca, de la bun inceput, ridic urmatoarea intrebare (pe motiv ca a aparut intr-o conversatie recenta cu un amic): care este cel mai feminist articol vestimentar la care va puteti gandi, din intreg panteonul stilistic? Ce piesa ar putea castiga Premiul pentru Excelenta in Feminism? (nu va intrebati daca in realitate exista vreun astfel de premiu, play along, will you?) In mod evident, votul meu s-ar duce catre ne-sutien. Dar din
Lamuresc un lucru de la bun inceput: nu voi analiza simplul tricou cu dungi orizontale, marinaresti. Toata lumea are cel putin unul in sifonier; stim deja cum sa il purtam si asortam. Alte dungi, insa – verticale late si subtiri, verticale si orizontale bi-colore, diagonale multicolore in jocuri grafice – sunt ceva mai dificil de gestionat. Cu atat mai dificil, cu cat fiind imprimeul cel mai purtat al acestei veri, nu il vrem banalizat. Vestea buna este ca, indiferent de culori, de directie sau de dimensiune, dungile nu sunt rezervate
Am ajuns la concluzia ca este vorba de o dilema anuala. Plusez, si spun ca pare intrebarea – poate singura! – care lasa perplexe toate femeile: ce facem cu ciorapii de culoarea pielii? Desigur, pentru ca sa sugerez adevarata greutate, grandoare si importanta a intrebarii, ar fi trebuit sa o inchei cu cel putin trei semne de intrebare (a se citi: disperare), dar sa ne abtinem, doamnelor… Ca un corolar, din intrebarea principala deriva altele: au reintrat ciorapii astia in randul lumii sau sunt considerati, in continuare, batraniciosi, demodati, conservatori,
Am mai scris, cu ceva timp in urma, cat imi displace sa recomand piese „obligatorii” pentru garderoba tuturor femeilor. Din punctul meu de vedere, as face un deserviciu femeilor care imi cer acest lucru. De ce ar trebui sa avem TOATE o rochie neagra, un trench bej, o geanta maro tabac, o pereche de tenisi albi, un pantalon bleumarin, o camasa alba, o jacheta din piele? E adevarat, avand la indemana piese clasice-basic-semielegante ne simtim ceva mai ferite de posibile greseli sau gafe vestimentare – spre deosebire de momentele cand
Cine ma cunoaste bine, stie ca port ciorapi doar in lunile de iarna. Sosete deloc, niciodata, doar atunci cand fac sport. In perioada asta, in ciuda vremii schimbatoare si a ploilor ca de noiembrie, port pantofii direct pe piciorul gol – nu imi e frig, nu racesc, nu ma deranjeaza stropii de apa. Ieri insa, umbland prin oras si uitandu-ma la picioarele femeilor – unele incaltate in botine fine, altele in cizme de cauciuc colorate, cateva in pantofi sau tenisi -, m-am intrebat: oare de ce nu avem curaj sa purtam
Oooh, baby, cum adica „pot sa o MAI port”? Trebuie sa o porti, e musai! E peste tot in tendinte, toata lumea modei tine cont de ea si o ia drept reper. Iar noi, femeile obisnuite, ne indragostim de eleganta e rasata, mai ales cand privirile ni se incruciseaza cu tivul ei retro de prin filmele anilor ’40-’50. In ciuda tuturor acestor argumente, saraca fusta midi trebuie sa faca fata unei avalanse de idei preconcepute: pare batranicioasa sau prea serioasa, lungimea e ciudata (nici la genunchi, nici maxi), nici un
