Well, hello, dragile mele! E primul „Easy like a Sunday morning” al lui 2016 si, desi abia au trecut cateva zile din acest an, am senzatia ca au trecut saptamani! Mi-as fi dorit sa incep anul cu lejeritate, cu un ritm usor si putine lucruri de facut. But such is life 🙂 Mi-as fi dorit ca a doua zi de weekend a mea sa arate ca in fotografia de mai jos – sa ma cuibaresc intr-o patura cu o carte, sa imi strang parul intr-un coc in varful capului, sa
Anul care se desfasoara inaintea noastra – 52 de saptamani, 12 luni, 358 de zile – e o surpriza, e un mister, e un cadou, iar eu traiesc sentimentul anticiparii lui cu maxima bucurie! Stiu ca sunt persoane care tin sa isi treaca pe hartie dorintele si obiectivele, pentru ca doar asa sunt sigura ca vor functiona, se vor indeplini, le vor duce la bun sfarsit. Stiu ca sunt si persoane care prefera sa nu isi stabileasca nici un fel de rezolutii: ei functioneaza pe principiul „stiu ce vreau, daca
In dimineata asta mi-am facut o cacao cu aroma de portocale, am imbracat un pulover rosu (da, acel pulover rosu!) si m-am apucat sa scriu ce imi doresc sa fac in anul urmator. Lista e lunga – spre deosebire de planurile mele pentru vacanta de iarna. In ultimele saptamani, prin mai toate conversatiile pe care le-am avut s-a strecurat si intrebarea „pleci pe undeva?”, iar eu le-am raspuns cu un zambet instantaneu ca „nu, nu plec nicaieri!” . Ma voi bucura de o staycation: nimic mai placut decat leneveala de
Asta e perioada din an cand imi doresc sa fiu din nou copil, iar in mintea mea ii parafrazez pe cei de la Robin & the Backstabbers: „Ia-ma in brate si baga-ma-n pat/ Ce conteaza ca acum sunt barbat? Spune-mi o poveste si […] zi-mi ca ma iubesti” (well, femeie in toata firea, in cazul meu…) Ideea e ca sfarsitul lui decembrie ma face sa vad lucrurile diferit: cu simplitate, cu mai mult entuziasm, cu mai multa uimire, cu buna-cuviinta si ingaduinta. Ma bucura orice cadou mic sau mare, fredonez
“December, being the last month of the year, cannot help but make us think of what is to come.” ― Fennel Hudson Decembrie si ciocolata. Doua motive extraordinare pentru a lenevi in primul weekend al iernii. Adevarul e ca nu imi mai aduc aminte un inceput de decembrie atat de insorit – eu, va spun sincer, sunt incantata ca inca nu ne-au lovit primele zapezi si ca noiembrie a fost bland, rareori ploios. Dar sunt sigura ca zapada nu va mai intarzia mult… Sper ca sunteti pregatite sufleteste pentru iarna,
In timpul saptamanii, dar mai ales in weekenduri, nu simt nevoia de a ma inghesui la evenimente stralucitoare, de a tine ritmul petrecerilor mondene, de a lua parte la tot felul de cocktail parties glam. Dati-mi un o cafenea intima cu lumina blanda, o carte buna in care sa ma pierd cateva ore, o plimbare frumoasa ca sa simt aerul deja racoros, dati-mi mult timp linistit si liber in care sa visez cu ochii deschisi. Adaugati, eventual, un croissant si o cafea dimineata, poate o delicioasa supa frantuzeasca de ceapa la orele
November is usually such a disagreeable month… as if the year had suddenly found out that she was growing old and could do nothing but weep and fret over it. This year is growing old gracefully… just like a stately old lady who knows she can be charming even with gray hair and wrinkles. We’ve had lovely days and delicious twilights. ~L.M. Montgomery In ultima perioada, savurez maxim putinele momentele de rutina pe care le traiesc: simt ca lucrurile si activitatile sunt asezate, ordonate, gandurile imi sunt limpezi, conversatiile au
It was one of those October days when to breathe the air is like drinking wine, and every touch of the wind against one’s face is a caress ~ Sarah Orne Jewett Intr-una din noptile trecute m-a trezit ploaia. Asta dupa ce zilele trecute m-am lasat gadilata pe fata de burnita fina, iar ploaia usoara din timpul unei dupa-amiezi mi-a incretit parul abia coafat. Primul meu gand a fost: „pam-pam, sweater season!” In sfarsit, pot incepe sa port pulovere de casmir, esarfe tricotate oversized, cardiganurile pe care le tin deoparte
“Fall has always been my favorite season. The time when everything bursts with its last beauty, as if nature had been saving up all year for the grand finale.” ― Lauren DeStefano Sunt absolut stupefiata (si incantata!): suntem deja in octombrie. Septembrie a trecut in a blink of an eye, cum se spune… In fiecare an, incerc sa pun in cuvinte motivele pentru care iubesc momentul in care simt ca toamna si-a intrat in drepturi. Imi plac si celelalte anotimpuri, insa toamna are o anumita blandete, o dulceata pe care
Vara s-a incheiat, chiar daca inca este cald. Agendele ne sunt deja pline de idei, intalniri, proiecte, evenimente, lucruri de facut si de rezolvat. Zilele devin mai scurte si serile mai lungi. Pe nesimtite, trecem de la zile cu sare si nisip pe piele la seri cu gust de cacao si miros de frunze arse, de la rochii vaporoase la pulovere moi, de la dupa-amiezi de duminica petrecute in aer liber la seri pe canapea, citind invelite intr-o patura subtire. Este o perioada splendida, intre sezoane… Cred ca secretul unui
