Dupa o saptamana incredibil de aglomerata, cu milioane de „file”deschise in browser, sute de emailuri ramase fara raspuns, zece proiecte demarate si brusca observare a faptului ca am trecut de jumatatea verii, senzatiile iau locul cuvintelor. Iar dis-de-dimineata, cand este inca racoare si casa e tacuta, ma gandesc la vara si perne turcoaz, la miros de portocal, iarba verde si cafea, la gust de sare… Pentru ca “summer, after all, is a time when wonderful things can happen to quiet people. For those few months, you’re not required to be
Nu stiu de ce, dar diminetile de vara imi aduc aminte de copilarie, de listele de carti pe care le aveam „tema” pentru vacanta. Ciresele si pepenii rosii aveau gustul mai intens, dupa-amiezele la inot erau cele mai fericite, racoarea cearceafurilor de acasa era divina, iar vara parea interminabila. Azi dimineata, cu gandul la vacantele copilariei, am descoperit paragrafele de mai jos (habar nu am cine este Rosemarie Urquico, cea care le-a scris), dar le-am simtit ca fiind cea mai frumoasa si mai cool dedicatie pe care v-o pot face
A fost o saptamana absolut salbatica si nebuna: discutii furtunoase si patru proiecte noi, batute in cuie, intalniri cu oameni interesanti si surprinzatori, o prezentare de moda ad-hoc, cursuri tinute pana in miez de noapte, interviuri peste interviuri cu numar record de intrebari, descoperirea celui mai delicat si mai proaspat suc de pepene rosu si multa munca, munca, munca. Dar printre picaturi (la propriu si la figurat), am avut timp sa fac o ultima triere a garderobei pentru sezonul acesta, iar rezultatul e expus astazi, la Fashion Garage Sale –
„Was the black dress truly a new design? Not exactly. Gabrielle Chanel’s genius lay in her ability to reinvent an existing garment, to reinterpret and restyle it, to transport it to the dizzying heights of desirable fashion with the talent of an unrelenting pioneer. What actually inspired Chanel to create the dress remains somewhat of a mystery. Was it an expression of nostalgia? Did it recall her sad, neglected childhood? Did it remind her of that dark shapeless uniform she wore in the orphanage in Aubazine? Or did the idea
Am ajuns la jumatatea anului, quite the milestone. Ca de fiecare data, ma gandesc ce am realizat in ultimele luni, ce a ramas de facut, ce vise vreau sa transform in realitate. Ca de fiecare data, caut un citat sau un paragraf care sa exprime aceste stari si ganduri. L-am gasit, este mai jos – iar citindu-l, am realizat cat de mult ne traim viata contra contra cronometru, contra unei liste pe care bifam lucruri, fara sa mai traim pur si simplu. Voi cum traiti? „When your life is messy,
Clipe de ragaz la finalul unei saptamani navalnice, intense, aglomerate: cu petale de trandafiri roz scuturate de ploaie si plimbari de dimineata, cu sesiuni de personal shopping si sesiuni de filmari, cu esarfe seducatoare din matase de la Tie Me Up si cesti delicioase de cafea la Coftale (trebuie sa ajungeti neaparat sa beti o cafea facuta de Antonio, in vila aceasta dintr-un cartier vechi al Bucurestilor!), cu discutii despre adolescente si despre lingurite de argint, cu idei de proiecte stralucitoare si limpezi ca cristalul, cu intalniri miraculoase, cu rame
„Fashion has changed so much in my lifetime. Today, I find myself at the collections asking, „Who are all these people?” They appear to come from anywhere and everywhere, and ninety percent seem to be uninvited hangers-on. Sometimes I think I’m the last remaining person who goes to the show for the pleasure of seeing the clothes, rather than desperately wanting to be there for the social side – which is the part of things I have always had to be dragged to, kicking and screaming. And everyone has an
Mi-am dorit sa o citesc, cu aceeasi nerabdare cu care desfaci cadourile de Craciun sau gusti prima inghetata a verii. Asteptarile mele au fost mari. La fel ca toata lumea, am descoperit-o pe Grace Coddington in „The September Issue”, apoi i-am cautat pictorialele in arhive online cu fotografii de moda si in ambele ipostaze am fost atinsa de autenticitatea ei, de creativitatea aproape copilareasca, de romantismul si atitudinea ei directa. Autobiografia ei, scrisa impreuna cu bunul ei prieten Michael Roberts (editor at large la Vanity Fair), este foarte diferita de
Cand am inceput sa scriu despre cartile de moda pe care ar trebui sa le avem in biblioteca, am descoperit o paralela cu felul in care construim o garderoba splendida. Cumparam intai piesele esentiale, de referinta (acele haine basic, indemodabile si de calitate maxima, investitiile la care ne reintoarcem de nenumarate ori si le transformam prin accesorii), apoi cele de impact (accente de culoare, imprimeuri fantastice sau cate o piesa fabuloasa, care ne umple de vanitate in fata oglinzii) si, in sfarsit, accesoriile (altele in functie de sezon, dar moderne,
“Some think that chic is a form of deprivation – a sort of anorexia of accessories that strips you back to a bare, buffed and gleaming face, set on a frame of sleekly invisible dark-toned coordinates. Others profess that chic is classics – clothing so resolutely conservative and time-tested that anyone can scrub up like the Hepburns, Katherine or Audrey. But the principle of chic is more elastic than that. Looking stylish is not a matter of discipline, but of adaptation. There are rules but they don’t work for everyone,
