In dulapul meu exista o fusta de acum 10 ani. Inca ma incape, but that’s not the point. Are o croiala pe care nu credeam o voi mai vedea aparand „in tendinte” prea curand: este o fusta in clini. O data cu reintoarcerea siluetelor feminine, inspirate de perioada postbelica, ni se face chef sa lasam deoparte jeansii si sa purtam, in schimb, piese cu alta valoare. Asa se face ca, la fel ca in povesti, fusta in clini devine prietena cea mai buna a jupei creion. Insa cele doua bune
Cu ani in urma, descopeream la Bruxelles ce inseamna vintage autentic. Vizita in Place du Jeu de Balle devenise rutina de duminica dimineata, dupa o cafea si un croissant in Petit Sablon. Imi pierdeam ore intregi trecand de la o tejghea la alta, de la un vanzator la altul. Aici probam o voaleta, dincolo deschideam o geanta uzata, la un al treilea un parasol din dantela decolorata… Ma uitam ore in sir la patefoane si oglinzi din argint, la fotografii si cesti de portelan, la monocluri pentru teatru si masini
Oh, ati observat? In ultimii doi ani ne-am sufocat cu targuri retro si vintage, mai mult sau mai putin autentice (as if, controleaza sau evalueaza cineva?) Retro este noul „antique” dar nu este „vintage„. Este un fel de a spune ca iti place ceva demodat, iesit din stilul contemporan, dar care totusi ramane actual. Retro este post-modernism imbracat in pantaloni evazati si culori acidulate. Retro, in general, ar trebui sa se refere la o perioada pe care sa ne-o putem reaminti cat suntem in viata. Pana si cuvantul „retro” suna
Saptamana asta m-am revarsat verbal pe blog, probabil din entuziasmul si prea-plinul pregatirilor pentru cursul din weekend. Tot revizuiesc informatii, ma gandesc la noi metafore, gasesc comparatii si exercitii, fac liste… Pe ultima suta de metri, cand cuvintele se termina si gandurile se aseaza, vizualul inlocuieste verbalul. Pe ultima suta de metri, bogatia de culori si texturi din fotografii pune momentele zilei in perspectiva si, senzorial, face palpabile lucrurile din imagini: sofisticate combinatii cromatice de chartreuse si verde masliniu, de trandafiriu si albastru cerneala, de sienna si vinetiu. Texturile sunt
Pana acum, vara se definea intre parantezele luminii intens colorate ale diminetilor, tonuri de albastru marin si alb optic, nuante fructate ale interioarelor si volubilitatea imprimeurilor florale. In urmatoarele saptamani, lumina se va schimba si o data cu ea culorile. Totul devine brumat, incetosat, mai romantic – ca o dupa-amiaza lenesa, petrecuta sub o salcie, citind o carte de vacanta. Nuante de mov levantica si volane feminine par sa sopteasca cuvinte dulci, duse de vantul molatec al primelor zile de toamna, in timp ce albul cald pastreaza atmosfera luminoasa. Fantastic
Creativitatea inovativa este, fara indoiala, unul dintre atributele care fac dintr-un designer oarecare, unul memorabil. Pe de alta parte, nu este suficient sa fii creativ si mereu cu un pas inainte pentru ca sa iti faci loc in sufletul publicului tau. Iar femeile, publicul majoritar al modei, sunt capricioase. Acum nu vrem sa fim cu un pas inainte, vrem sa ne uitam inapoi peste umar, vrem sa pasim inapoi in timp, pe vremea cand bunicile noastre erau tinere, purtau ciorapi din matase si ruj carmin, se plimbau la brat si
Ba cu nasul in esarfe, ba adapostindu-ne de ploaie sub umbrele galbene, rosii si roz, traim un noiembrie care seamana mai mult cu un martie. Poate asta e motivul pentru care toamna aceasta nu imi spune „gri”, ci nuante calde, luminoase ca soarele de acum cateva zile dar la fel de moi si delicioase ca o tarta cu spanac si somon: rozuri inchise, galben ocru, albastru ca penele de paun, verde masliniu, visiniu profund, cafeniu cappuccino, texturi neasteptate (zilele trecute am purtat o fusta galbena de satin cu un sacou
In capul meu am o lista de argumente si contra-argumente legate de imprimeurile florale. Pe de o parte, cum sa nu iti placa o floare, un boboc, o frunzulita, un buchet? Doar vrei sa fii feminina, romantica, poate chiar cu o oarecare alura retro – mai ales daca esti o sentimentala ascunsa in haine de intelectuala adevarata, care aspira la un look Bloomsbury sau hippie, cam asa cum ai vazut-o pe Nicole Kidman imbracandu-se in „orele”. Pe de alta parte, pentru ca tot vorbim de filme si Nicole Kidman, tot
Sunt curioasa daca va ajunge la noi pe ecrane (ma indoiesc!), desi a avut premiera la Venetia in septembrie. Este debutul regizoral al lui Tom Ford – cadre minutios si estetic executate in care Ford reuseste sa exprime atmosfera anilor ’60 prin lumina, jocul actorilor si evident imbracaminte, culori splendide si un montaj de exceptie unde se vede mana lui Dan Bishop si a regizorului de imagine Eduard Gau, o Julianne Moore mai frumoasa si mai expresiva ca oricand, un Colin Firth la milioane de ani distanta de domnii lui
