Ea, Angelique Delange (jucata de Isabelle Carré) este timida. Atat de timida, incat i se inmoaie picioarele cand vorbeste cu un necunoscut, se inroseste total, isi pierde respiratia cand i se adreseaza o intrebare. El, Jean-René Van Den Hugde (jucat de Benôit Poelvooerde) este timid. Atat de timid, incat femeile il terorizeaza, amuteste in fata angajatilor, paralizeaza cand ii suna telefonul. Dincolo de anxietate si efortul constant de a si-o depasi, ea si el au inca ceva in comun: iubesc ciocolata. Ea este un talentat maestru ciocolatier in cautarea unui
Elling este unul dintre acele filme surprinzatoare, care te lasa cu o lacrima in coltul ochiului, cu zambet pe buze si cu multe intrebari. A fost nominalizat la Oscar dar nu a castigat. Ok, poate nu a castigat THE Oscar, dar sigur a castigat alte premii, prin inimile celor care l-au vazut. Anyway, nu despre film in sine sau despre personajul principal vroiam sa vorbesc in dimineata asta, ci despre rolul de limbaj stenografic al hainelor. Pentru ca, chiar daca nu urmaresti dialogurile in norvegiana si nu reusesti sa citesti
