Pe Isabelle am cunoscut-o in urma cu 2 ani. Descoperisem in colectia ei o fusta de care m-am indragostit la prima vedere. Galbena ca o narcisa, luminoasa ca o zi insorita de primavara, fluida si usoara ca puful de papadie… La vremea aceea, in studioul Isabellei co-existau fuste mini closate pe care erau imprimate felii de pepene rosu sau desene abstracte multicolore, rochii maxi vaporoase in culoarea rodiilor, topuri cu pisicute, carouri, dungi sau flori de hibiscus… Mai tarziu au aparut rochii de seara seducatoare si fuste din straturi de
Ispasire. Apa pentru elefanti. Gosford Park. Mildred Pierce. Le-am revazut pe toate in acest weekend. Mi se facuse dor de eleganta sofisticata a acelor timpuri, de gesturile languroase ale femeilor si de cavalerismul barbatilor, dar mai ales de rochiile de seara: fluide, satinate, luminoase, cu linii sinuoase, modelate parca din metal topit. In ultimii ani industria modei si a cinematografiei s-au inspirat din perioada interbelica, iar unele propuneri ale designerilor din acest sezon au adaugat o astfel de dimensiune colectiilor lor (Temperley London, Alberta Ferretti, Ferragamo, Lanvin). Iar eu, visand
Saptamana asta m-am revarsat verbal pe blog, probabil din entuziasmul si prea-plinul pregatirilor pentru cursul din weekend. Tot revizuiesc informatii, ma gandesc la noi metafore, gasesc comparatii si exercitii, fac liste… Pe ultima suta de metri, cand cuvintele se termina si gandurile se aseaza, vizualul inlocuieste verbalul. Pe ultima suta de metri, bogatia de culori si texturi din fotografii pune momentele zilei in perspectiva si, senzorial, face palpabile lucrurile din imagini: sofisticate combinatii cromatice de chartreuse si verde masliniu, de trandafiriu si albastru cerneala, de sienna si vinetiu. Texturile sunt
Ba cu nasul in esarfe, ba adapostindu-ne de ploaie sub umbrele galbene, rosii si roz, traim un noiembrie care seamana mai mult cu un martie. Poate asta e motivul pentru care toamna aceasta nu imi spune „gri”, ci nuante calde, luminoase ca soarele de acum cateva zile dar la fel de moi si delicioase ca o tarta cu spanac si somon: rozuri inchise, galben ocru, albastru ca penele de paun, verde masliniu, visiniu profund, cafeniu cappuccino, texturi neasteptate (zilele trecute am purtat o fusta galbena de satin cu un sacou
In ultimele luni am citit mai mult ca de obicei si am facut asta, din fericire, cu alti ochi si cu un alt discernamant ca pana acum. Nu stiu din ce motiv, am cautat firul „modei” in cartile de pe noptiera. Dincolo de povestea care mi se derula in fata ochilor, cartile imi construiau profiluri si perioade prin intermediul vesmintelor si culorilor, le puneau astfel intr-un context social si istoric, si nu puteam sa nu ma gandesc la indemnul lui Heliade Radulescu, parafrazat in „cititi, dragele mele, orice, numai cititi!”
