In weekendul acesta am citit Blink, cea de-a doua (si superficiala) carte a lui Malcolm Gladwell. In rezumat, cartea discuta anumite procese mentale care se desfasoara extrem de rapid, aproape inconstient, pe baza unui minim de informatii pe care le detin, si ofera multe exemple, anecdote si studii de caz (de la experiente ale unor pompieri, la speed dating, la analizarea dialogurilor unor cupluri proaspat casatorite, evaluarea fiselor unor medici dati in judecata, teste verbale date de studenti sau piese de improvizatie teatrala, evaluari facute de istorici de arta sau
Unul dintre lucrurile care ma amuza este sa descopar si apoi sa daram stereotipuri – in viata in general, iar in ultimul timp in special pe cele legate de imaginea mea de „consultant de stil/ fashion blogger”. Initial, am citit despre ele in presa de moda internationala ale carei opinii, inevitabil, fusesera preluate, adoptate, transcrise, traduse, romanizate pe la noi. Mai apoi, m-am lovit de ele in discutiile cu cliente ale sesiunilor mele de stil, cu oameni de PR, cu designeri. Iar cel mai recent, culmea, in comentarii sau critici
Un cititor anonim mi-a trimis aceasta intrebare si ma simt obligata sa ii raspund… macar si pentru faptul ca nu exista vreo alta intrebare care sa ma faca sa deplang mai mult nesigurantele masculilor din ziua de azi! In plus, lasand deoparte intrebarea in sine (deprimanta la extrem prin insasi natura ei), traiesc cu senzatia acuta ca semnatura anonima ascunde un suflet disperat. Ok, dragul meu, cred ca e momentul sa iesi din umbra stereotipurilor sociale si a ingustimii mintii unora, sa arunci la gunoi pantalonii de training scamosati, jeansii
