Toata lumea a innebunit scriind sau citind sau copiind filmul asta: despre moda, despre relatia dintre film si moda, despre rolul stilistului, despre femei mature care fac sex ca apucatele, despre ce designeri au contribuit, despre femei si prietenie, despre orice. Eu tot nu am apucat sa il vad, dar deja mi-a fost povestit de vreo 3 persoane (nu-i nimic, nu ma deranjeaza sa stiu finalul 🙂 nu toata lumea citeste ultima pagina a unui roman prima?). Dar am zis sa nu mai iau lucrurile asa de in serios –
In pauze luate intre sesiuni de stil, cani de ceai si peripluri prin magazine, mai „frunzaresc” youtube, as you do, cand vrei sa te relaxezi dar nu ai chef sa citesti ceva major, serios. Am gasit ieri filmuletul asta, care m-a emotionat profund, este pentru „gradina sufletului” ca sa zic asa. Cat de dificila intrebare, cat de relevant raspunsul! Interesant, o sa vedeti, cum unele dintre persoane se descriu printr-un cuvant aspirational, un atribut in care ar visa sa se transforme. Oare in asta rezida puterea cuvintelor? Imi si imaginez interpretarea
Fiecare industrie are propriul sau jargon, dar moda vorbeste o limba cu totul aparte. Fustele sunt in forma de lalea, gogosar, palnie sau balon. Croielile merg de la A la zigzag. O rochie poate fi plisata cu pliseuri acordeon sau soleil, fronsata, ornamentata si brodata, toate in acelasi timp. Iar asta fara sa punem la socoteala termeni cu adevarat opaci, cum ar fi „directional” (termenul nu are nimic de-a face cu orientarea in spatiu; se refera la un design care ar putea modifica peisajul stilistic – cu alte cuvinte, directia
