„Cu mine o sa ai mult de lucru, iti va fi greu sa ma convingi; sunt genul care nu arunca nimic”, mi-a spus M. cand ne-am intalnit prima oara. Voila, eram prevenita. Proprietara garderobei pe care urmam sa o evaluez nu reusea sa se desparta de niciuna dintre hainele ei. „Crezi ca sunt nebuna?” Nu, nu cred ca M. e nebuna (si nu sunt sarcastica). Chiar daca multe femei se debaraseaza usor, fara regrete, de continutul garderobelor, nu inseamna ca ele sunt „regula”. Exista si exceptiile. Nu este usor sa
„It is a very beautiful day. The woman looks around and thinks: „there cannot ever have been a spring more beautiful than this. I did not know until now that clouds could be like this. I did not know that the sky is the sea and that clouds are the souls of happy ships, sunk long ago. I did not know that the wind could be tender, like hands as they caress – what did I know – until now?” Unica Zurn Dupa mai bine de o saptamana cu gri,
Suntem deja in primele zile de septembrie (cand a trecut vara?), iar eu traiesc un sentiment de bucurie, de anticipare. In fiecare septembrie imi aduc aminte de emotiile zilelor de scoala din copilarie, iar acel sentiment il asociez azi cu aventurile si lucrurile noi pe care mi le aduce viata in acest sezon. Well, cum nu am (inca) copii, nu stiu cum mai arata azi un careu de scoala, daca se mai striga catalogul sau daca cei mici (si mari) se bucura la fel de mult ca pe vremuri de ghiozdane, caiete
In toti anii de cand fac stilism personal nu am intalnit vreo femeie (sau barbat!) care sa isi doreasca sa para mai indesata, mai durdulie, mai plinuta. Intreaga populatie feminina vrea sa para mai supla si mai inalta… fara sa recurga la diete sau ore de efort fizic epuizant. Vestimentatia, moda si iluziile optice pot fi instrumente puternice in felul in care va percepeti silueta imbracata. Iar vestea buna e ca lucrurile sunt simple, o data ce le intelegeti. Asa ca, fara sa mai lungesc introducerea, aveti aici cele mai des folosite
Online circula multe glume pe seama interminabilelor liste facute de femei despre calitatile barbatului ideal. Trebuie sa fie inteligent si educat, cu simtul umorului si o perspectiva optimist-realista a vietii, sa fie empatic si sa le asculte, sa aiba un job fain si o situatie financiara stabila, sa stie sa gateasca (macar putin!) si sa faca sport, sa fie Mr. Lover-Lover (asta e vorba surorii mele, btw) si sa aiba un fond genetic sanatos, sa se priceapa la muzica, filme si vin, sa isi doreasca copii si sa fie echilibrat
M-au surprins (placut, evident! dar tot m-au surprins) reactiile voastre frumoase la articolul despre cum ne-am putea bucura si am putea onora faptul ca suntem femei. Cinica cum sunt, m-am intrebat daca asta nu inseamna, cumva, ca avem nevoie de mai multe lectii de viata si de eleganta morala, decat de lectii de stil. Iar apoi, intrebarea mea fireasca a fost: „dar de ce nu suntem noi acele lectii? de ce asteptam sa le primim sau sa le observam de la altii?” Meme-urile de pe facebook, share-urile unor pagini importante
„Credinta pe care o poarta acum in ea nu are nimic exaltat. Este o incredere calma, o certitudine linistita. Stie acum ca poti trai in foarte cotidiana asteptare a miracolului. Ca asteptarea aceasta este un mod de viata. Ca a-si aminti de o mana pusa pe spatele gatului ei, acea mana mare si lunga a necunoscutului care-i tinea astfel capul, in dragostea lor, a retrai fie si numai senzatia acelei maini intretesute in parul ei este suficient ca sa fie fericita, puternica, indiferenta la micile rani ale zilelor. Mirosul focului
‘People judge appearances as though somewhere in their minds an ideal of beauty of the human form exists, a form they would recognize if they saw it, thought they do not expect they will ever will. It exists in the imagination. Emily Dickinson, spending most of her time in her parents’ attic, once wrote about the power of imagination to envision the beautiful: „I never saw a moor, I never saw the sea, Yet I know how the heather looks, And what a wave must be.” Kenneth Clark observed in
Cu ceva timp in urma notam aici paragrafe descoperite in Kinfolk, o minunata revista americana, despre cum ne putem proteja weekendul. Astazi, la final de toamna, am descoperit cu emotie alte randuri, care rezoneaza in armonie cu anotimpul. „For this autumn […] we celebrate the holes in our socks, the burned toast of our breakfasts, our scorched attempts at marmalade-making and all the crappy, lopsided haircuts we’ve had over the years. We’re all guilty of occasionally attempting to make our lives seem a bit cleaner or a bit more organized,
Zilele acestei toamne au fost, so far, pline de neprevazut: ba insorit-aurii si calduroase intr-un moment (ca in aceasta dimineata, absolut glorioasa si stralucitoare!), ba ploioase si cenusii. Banalul gest al imbracatului de dimineata se transformase intr-o decizie dificila si as fi dat orice sa pot ramane in pat, intre paturi, cu o carte buna si muzica in surdina. Toamna a fost intotdeauna un anotimp dulce-amar pentru mine. Lumina e din ce in ce mai putina dar mai pretioasa, serile sunt mai reci dar mai pline de intelesuri, promisiunea iernii nu
