„Pe urma a dat sa isi stranga parul. Despletit, ii mangaia fata si ii cadea in ochi. Si l-a ridicat in varful capului si si l-a sustinut cu cativa piepteni pe care i-a gasit pe perna, fara sa se mai pieptene… […] Razele diminetii intrau pe fereastra deschisa jucandu-se in mii de feluri pe peretele de vizavi, fluturi care se urmareau, ape care se rostogoleau in cascade, cercuri care se deformau, toate aurii. Razele cadeau si pe oglinda care stralucea aproape sa se sparga, pe camasa de noapte, pe cearceafurile